Pitești, Gavana 2, Str. Alunului Nr.27 Bl. 17 Sc. A, Parter
Tulburarile nevrotice versus tulburarile psihotice

Patologia psihiatrica a fost dintotdeauna impartita in doua mari categorii de boli, psihozele si nevrozele. Tulburarile de personalitate se situeaza undeva intre cele doua grupe esentiale de boli, probabil pe considerentul ca aceste afectiuni ajung in evidenta psihiatrica rareori pentru simptomele care le caracterizeza, ci mai ales pentru sindroame de intensitate nevrotica, psihotica sau pentru probleme consecutive abuzului de alcool sau substante.

Termenul de nevroza este unul generic pentru un grup de tulburari psihice care au trei caracteristici comune: sunt tulburari functionale, nu sunt psihoze, deci nu duc la pierderea contactului cu realitatea, si se deosebesc de tulburarile de peronalitate pentru ca au un debut decelabil, distinct si nu reprezinta o dezvoltare continua a personalitatii inceputa in primii ani de viata.

Psihozele sunt considerate forme mai severe de afectiuni psihice.

Primul criteriu de diferentiere intre nevroze si psihoze se refera la gravitatea bolii, nevrozele fiind considerate afectiuni usoare spre deosebire de psihoze, apreciate dintotdeauna ca suferinte destul de grave si frecvent invalidante. Cu toate ca acest criteriu este de multe ori valabil, se cunosc tipuri destul de severe de nevroze care determina o serioasa afectare a functionarii sociale, de exemplu unele tulburari obsesiv compulsive, fobii. In plus, in nevroze suferinta subiectiva este de multe ori mai mare avand in vedere ca pacientii sunt constienti ca sunt bolnavi.

Constiinta bolii psihice este un alt element de diferentiere intre cele doua categorii de boli, prezenta sau chiar supradimensionata in nevroze, absenta in psihoze. Trebuie amintit, insa, ca nici acesta nu este un criteriu valabil in toate cazurile, pentru ca unii psihotici, cum sunt depresivii, mai ales daca nu sunt la primul episod, unii schizofreni, persoanele cu dementa in faze incipiente au constiinta bolii si deseori solicita ajutor din proprie initiativa. Este foarte adevarat ca acest lucru este influentat, in mare masura, de educatia pshiatrica pe care bolnavul, si populatia in general, o are si de care este responsabil intr-o mare masura tot psihiatrul.

Criteriul de diferentiere cel mai sugestiv si mai real se refera la contactul bolnavului cu realitatea, la prezenta lui in realitate, care este modificata sau absenta in psihoze, pe cand in nevroze ramane nealterata.