Pitești, Gavana 2, Str. Alunului Nr.27 Bl. 17 Sc. A, Parter

Freud a conceput psihicul ca fiind o structura complexa compusa din regiuni functionale, si anume: ID, EGO si SUPEREGO.

ID-ul este total inconstient si locul pulsiunilor instinctuale. Este rezervorul de energie primordial, este complet neorganizat si se conduce dupa principiul placerii in contrast cu EGO-ul, care se conduce dupa principiul realitatii si organizeaza contactul cu mediul.

Tot de ID sunt atasate si visele. Astefel in somn se produce o relaxare a cenzurii prin care ID-ul devine predominant.Dupa Freud, visul ar avea tocmai aceasta structura si functie simbolica de a pazi somnul, moderand excitatia ID-ului.

EGO-ul reprezinta o organizatie coerenta, cu sarcina de a evita neplacerea si durerea, reglementand descarcarile ID-ului, conform cu cerintele lumii externe. Freud descrie EGO-ul ca o organizatie strans legata de constiinta si realitatea externa si concomitent operand inconstient asupra instinctelor. EGO controleaza motilitatea , perceptia, contactul cu realitatea si inhiba instinctele primare ale ID-ului.

Studiind dezvoltarea ontogenetica a EGO-ului , Freud constata ca la nastere copilul nu are EGO, ci doar ID si de aceea este total dependent de EGO-urile parintilor. Contactul si schimbul cu lumea exterioara modifica ID-ul si si formeaza EGO-ul, in care se substituie progresiv principiul placerii cu principiull realitatii.

SUPEREGO-ul reprezinta forta inconstienta care imprima EGO-ului si ID-ului anumite scheme morale insusite in copilarie de la parinti ( si prin aceasta de la societatea in care au trait parintii). Se constituie odata cu realizarea unui model ideal care va calauzi individul in mod inconstient,model de EGO ideal care va impune constiintei ceea ce a rezultat din sinteza imaginii parintilor si a altor autoritati exemplare. Deci este conceput ca o forta prohibitiva, autocritica.

NORMALUL ar fi, prin urmare, cel al carui psihic ar mentine un echilibru armonis al EGO-ului fata de ID si SUPEREGO.

Parte acea mai importanta pt noi este luota dusa de EGO pentru mentinerea normalitatii. Normalitatea e o lupta interioara de refulare in inconstient a ceea ce depaseste principiul realitatii. Lupta aceasta se numeste aparare.  Avem mai multe feluri de aparari, de propriul nostru pericol ( noi fabricam nevoia de placere ‘’am vazut si am innebunit’’). Exista aparari reusite, dar si nereusite sau patologice. Diferenta e ca in boala mintala mecanismele de aparare sunt depasite. Boala mintala este un razboi continuu, iar simptomele ce apar sunt de fapt compromisuri ale acestei lupte dintre propriul EU, inconstient  si SUPEREGO.

Maturul normal reuseste, dupa o dezvoltare fericita ,si ajunge la urmatoarele 6 aparari ale adultului normal : altruism,anticipare, moralism, umor , sublimare( a se transpune pe un plan superior) si supresie.

Omul este un tot poliaptitudinal , rezultat al luptei dintre temperamentul sau(constitutional, biologic, natural) si caracterull sau (castigat prin societate, educatie, si cultura) si daca in decursul a doua, trei decenii caracterul prevaleaza,rezulta o personalitate socializata , matura, iar daca acesta( caracterul) nu reuseste sa se impuna si omul ramane prevalent natural si temperamental, el este un sociopath imatur si subsocial.