Pitești, Gavana 2, Str. Alunului Nr.27 Bl. 17 Sc. A, Parter

Tulburarea depresiva de-a lungul istoriei psihiatriei a avut o conexiune directa cu aspectele sociologice. Psihiatria clasica diviza depresia in 3 mari categorii: reactii depresive, depresii endogene si depresii pe fond organic cerebral. Din aceasta clasificare, impactul factorului traumatic social este cuprins atat in notiunea de reactie depresiva (depresia de doliu), cat si in depresia endogena, in care se considera ca anumite situatii psiho- sau socio-traumatice sunt factorii declansatori pentru ‘’melancolie’’.

Sociologia medicala s-a definit ca ramura importanta a sociologiei in anii ’50, si si-a asumat drept obiect de studio fundamentele sociale ale sanatatii si imbolnavirii, interdependenta dintre factorii sociali si starea de sanatate sau de boala a populatiei.

Daca prevalenta mare a depresiei a determinat initial subevaluarea ei ca impact social, fiind considerata drept o banala ‘’raceala’’ a sistemului nervos si nicidecum o maladie periculoasa, efectele sale nefaste asupra individului si societatii au incadrat-o ulterior in categoria celor mai importante probleme de sanatate publica.

Conditionarile sociale si contextual cultural in care indivizii traiesc, se suprapun peste factorii stressori de ordin socio-economic, generatori ai depresiei, vulnerabilitatea genetica determinand un support biologic predispozant, conditionarea sociala si psihologica putand fi factorul declansator. Factorilor socio-culturali li se adauga  si cei de ordin etnic, sociologia avand o contributie majora in dezvoltarea etnomedicinei. Perspective etnomedicala a condus la descoperirea variatiilor genetice in functie de rasa a unor enzime de sinteza  si prelucrare a neuromediatorilor si medicamentelor  antidepresive, explicand ratele de raspuns terapeutic diferite de la un grup etnic la altul, manifestarile clinice  si reactiile adverse medicamentoase specifice apartenentei etnice. Astfel in tarile din Orientul idepartat, o serie de simptome ale maladiei nu sunt luate in seama, boala psihica fiind generatoare de stigmat, in timp ce in tari din Orientul Mijlociu, efectele stresului sunt exacerbate, fiind percepute drept tulburare depresiva.

Aspectele socio-culturale se manifesta, in cazul tulburarii depresive, si in ceea ce priveste acceptarea de catre individual afectat a realitatii neurobiochimice, adica a existentei unui dezechilibru biochimic la nivel cerebral, in favoarea unor explicatii de origina ‘’laica’’ specifice culturii de care apartine respectivul individ. Diferentele de ordin social si cultural se regasesc si in recunoasterea afectiunii de catre populatia afectata, stigmatul bolilor psihice fiind intalnit si in prezent la nivelul multor  societati si culturi, de aici rezultand si refuzul de a cauta ajutor  medical specializat, sau de a prefera interventii terapeutice tradtionale (exercitii fizice si mentale, produse naturiste).

In perspectiva sociologiei medicale, in declansarea tulburarii depresive, socialul vine sa completeze neurobiochimicul printr-o serie de evenimente stresoare.

Elementele socio-stresoare nu sunt in mod necesar negative din punct de vedere al perceptiei generale, evenimentele cotidiene fiind percepute in mod diferit de catre indivizi, iar schimbarile pozitive in viata individuala, precum casatoria ori nasterea uni copil, devenind factori declansatori ai tulburarii depresive.


Din punct de vedere sociologic, cele mai intalnite fenomene sociale care se constituie in factori de risc major pentru declansarea sau agravarea tulburarii depresive sunt:

  • decesul unei personae apropiate;
  • violenta domestica si climatul familial nesigur;
  • divortul si problemele maritale;
  • pierderea statutului si rolului social;
  • schimbarea domiciliului in alta localitate;
  • probleme financiare la nivelul familei;
  • esecurile socio-relationale;
  • izolarea sociala;
  • traume extreme (viol, violente, tortura, acte teroriste).

La acesti factori se mai adauga si cei specifici unui stil de viata negativ.

‏‏‎ ‎‏‏‎ ‎‏‏‎ ‎


Putem enumera intre practicile care conduc atat la aparitia depresiei cat si la nonresponsivitatea terapeutica:

  • dieta nesanatoasa, aici incluzand excesele de cofeina, zaharuri,grasimi;
  • abuzurile de narcotice si alcool;
  • lipsa exercitiilor fizice si a activitatilor recreative;
  • privarea de somn;
  • expunereea constanta la medii poluante;
  • workalholismul.

Elementele prezentate au vrut sa scoata in evidenta intr-o modalitate voit accentuata, dimensiunea si importanta factorului social si valoarea sociologiei medicale si a socio-etno-psihiatriei.